Flou Rege - Nuanțe negre

Dau direct din stradă, clasic
Tot ce prind e pradă, magic
Versuri în cascadă, drastic
Gata să mă vadă cu flow fantastic
Câte de multe lumi ating într-o clipită
Și creez dimensiuni când aduc versuri pe orbită
Mult prea multe promisiuni ca să-mi mai fie iară frică
Săturat de tensiuni ca să mai am acum vreo limită
Nu știu ce-i cu mine, am gândul
Mă gândesc că pot să mut Pământul
Sunt convins că pot să-i rup, am suflu
La toți care m-au criticat, le-am pregătit mormântul
M-am întors ca o furtună dinăuntru
Fac un salt peste tribunǎ-n zbor majestic ca un vultur
Am venit peste minciună cu decență și am scutu'
Ridicat, când am potență, poți să-mi studiezi trecutul

Nu știu ce-i cu mine, am visul
Când mă-apuc de rime, ard scrisul
Cred că sunt nebun, 's-artistul
Portret Vitruvian ca la Da Vinci, am pixul
Pe foaie scriu adânc, am fixul
Nu știu pe unde-ajung, imaginația e riscul
Nu pot să m-ascund când am senzația, e simplu
Sunt genul de legendă, dăinuiesc de mult ca Sfinxul
Peste solitudine, sentință
Cadru ontologic, dau drumu' la ființă
Aduc toate dovezile, nu vă cer credință
Carlsen, Kasparov, trec cu ușurință
Nu mă schimbă nici o sumă, dau în lipsă
Versul meu rămâne fenomen, n-au timp să
Înțeleagă ce se întâmplă când apar c-o prismă
Și-mi împrăștii raza de lumină pe o piesă tristă
Nu știu ce-i cu mine, sunt viscol
Pun întreaga lume în pericol
Când apar original, nu idol
Știu nu le convine că sunt principalul ctitor
Flou Rege, las MC-ii fără viitor
Nici un fel de lege când îi spulber ca un vifor
Nici un fel de veghe îi înfulec, sunt un simbol
În rapul românesc și în privat sunt ca un izvor
Nu știu ce-i cu mine, am atu
Cred c-am fost ales să fac rapul
Să le inventez când am vibe-ul
Să ridic mic-ul ca Aurel Vlaicu
De revoltă-s gata ca Avram Iancu
Când apar c-o strofă mare ca Ștefan Mușatu’
Aduc un val de contemplare ca un munte sacru
Dau din aval în difuzoare cu un sunet amplu
Flou Rege-s Arthur, ai pierdut startul
Cu ani lumină-n față când îmi pregătesc saltul
Și-mi încarc arcul și vă cade fardul
Repede la fugă, eliberez, săriți gardul
N-o să m-ajungă în rest în versuri nici un altul
Cel mai îndrăzneț ca Hannibal când trec Alpul
Cel mai înzestrat ca Cezar când îmi fac calcul
În fiecare luptă personal ca Alexandru
Nuanțe negre mă pun să-i distrug
Când revin ca un lup flămând să mă răzbun
Mă gândesc că totu-i scrum acum
Și nu tre' să dovedesc ce pot, sunt chiar nebun
N-o să mă feresc de nor, aduc un soare-oricum
Din album o capodoperă pentru români